Local view for "http://purl.org/linkedpolitics/eu/plenary/2011-09-12-Speech-1-054-000"
| Predicate | Value (sorted: default) |
|---|---|
| rdf:type | |
| dcterms:Date | |
| dcterms:Is Part Of | |
| dcterms:Language | |
| lpv:document identification number |
"en.20110912.20.1-054-000"6
|
| lpv:hasSubsequent | |
| lpv:speaker | |
| lpv:spoken text |
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@ro18
|
| lpv:spokenAs | |
| lpv:translated text |
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@cs1
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@da2
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@de9
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@el10
"Madam President, the commendable initiative of promoting development as an essential pillar of the multilateral trade system through the Doha Round is currently proving to be a myth. It was necessary to initiate the Doha Round negotiations to remedy the inequalities caused by the Uruguay Round, which focused on the interests of the rich countries to the detriment of the developing and least developed countries.
However, the level of development of the participating countries has not been taken into account throughout the entire duration of the current negotiations either. Indeed, before granting some concessions on agricultural subsidies, the industrialised countries asked the developing countries for reciprocity in other areas.
In order to make development more than a principle promoted for show in the Doha Round, products originating from less developed countries need to be given access to the market, free of customs duties and quotas, in keeping with the decision adopted during the Hong Kong Conference in 2005. Other requirements include ensuring special, differential treatment for developing countries, the removal by developed countries of export subsidies for cotton, improved preferential certificates of origin applicable to imports from the least developed countries, as well as greater financial input from the United States and the European Union in the area of Aid for Trade.
The very credibility of the World Trade Organisation in managing global governance depends on the success of the Doha Round. The WTO is at risk of being reduced to nothing more than an ineffective talking shop. The challenges we are faced with, such as the sovereign debt crisis, the alarming unemployment rate, volatile food prices, illegal trade and climate change require global management.
This is why I think that the multilateral trade system needs to be reviewed so that the development objectives proposed by the Doha programme can be achieved via the WTO and the links between trade and global challenges can be dealt with more effectively.
In addition, stepping up the cooperation between the WTO and other international organisations and agencies, such as the Food and Agriculture Organisation of the United Nations, the International Labour Organisation or the UN environmental and development programmes could help establish international standards which would tackle not only the commercial but also the social, development and environmental concerns.
Last but not least, I would like to highlight the need for greater democracy and transparency in what the WTO does. If we really want to achieve free trade and economic globalisation under fair conditions, we need to give greater consideration to a number of factors which are essential for achieving an economic balance, such as the need to encourage exchanges, especially involving technology and innovation, and averting the damaging impact on citizens’ quality of life and on the environment."@en4
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@es21
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@et5
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@fi7
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@fr8
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@hu11
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@it12
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@lt14
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@lv13
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@mt15
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@nl3
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@pl16
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@pt17
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@sk19
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@sl20
"Iniţiativa lăudabilă de a promova dezvoltarea ca pilon central al sistemului comercial multilateral prin intermediul Rundei de la Doha se dovedeşte astăzi o himeră. Demararea negocierilor din cadrul Rundei de la Doha era necesară pentru aplanarea inegalităţilor produse de către Runda de la Uruguay, care s-a concentrat în jurul intereselor statelor bogate, în detrimentul statelor în curs de dezvoltare şi al celor mai puţin dezvoltate.
Cu toate acestea, nici în cadrul actualelor negocieri nu s-a ţinut tot timpul cont de nivelul de dezvoltare al ţărilor participante. Astfel, pentru acordarea unor concesii cu privire la subvenţiile pentru agricultură, ţările industrializate au cerut statelor în curs de dezvoltare reciprocitate pentru alte domenii.
Pentru ca dezvoltarea să constituie mai mult decât un principiu ornamental al Rundei de la Doha, este nevoie de un acces pe piaţă fără taxe vamale şi contingente pentru produsele care provin din ţările mai puţin dezvoltate, după cum a fost decis în cadrul conferinţei din 2005 de la Hong Kong, de asigurarea unui tratament special şi diferenţiat pentru ţările în curs de dezvoltare, de eliminarea de către statele dezvoltate a subvenţiilor la export pentru bumbac, de ameliorarea certificatelor de provenienţă preferenţiale aplicate importurilor din statele cel mai puţin dezvoltate, precum şi de un efort financiar mai mare din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în domeniul ajutorului pentru comerţ.
De reuşita Rundei de la Doha depinde însăşi credibilitatea Organizaţiei Mondiale a Comerţului în gestionarea guvernanţei globale. OMC riscă să fie redusă la nivelul unui simplu for de discuţii caracterizat prin ineficienţă. Provocările cu care ne confruntăm, criza datoriilor suverane, rata îngrijorătoare a şomajului, volatilitatea preţurilor la alimente, comerţul ilicit, schimbările climatice necesită un management la nivel global.
De aceea, consider necesară o regândire a sistemului comercial multilateral, care să permită realizarea obiectivelor de dezvoltare propuse de către programul de la Doha prin intermediul OMC şi o abordare într-o manieră mai eficientă a conexiunilor dintre comerţ şi provocările globale.
De asemenea, o intensificare a cooperării între OMC şi alte organizaţii şi organisme internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, Organizaţia Internaţională a Muncii sau programele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare ar putea conduce la crearea de standarde internaţionale care ar aborda atât preocupările din domeniul comercial, cât şi pe cele sociale, de dezvoltare şi de mediu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra nevoii de mai multă democraţie şi transparenţă în activitatea OMC. Dacă dorim cu adevărat comerţ liber şi globalizare economică în condiţii echitabile, atunci trebuie să ţinem cont mai mult de câţiva factori esenţiali pentru echilibrul economic, cum ar fi necesitatea încurajării schimbului, mai ales al celui de tehnologie şi inovaţie, şi evitarea cauzelor dăunătoare calităţii vieţii cetăţenilor şi mediului înconjurător."@sv22
|
| lpv:unclassifiedMetadata |
"(Vorbitorul a acceptat să răspundă la o întrebare adresată conform procedurii „cartonaşului albastru” (articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură).)"18,5,20,15,1,19,14,16,11,22,7,10,2,3,13,21,9,17,12,8
"George Sabin Cutaş (S&D ). -"18,5,20,15,1,19,14,16,11,22,7,10,2,3,13,21,9,17,12,8
|
| lpv:videoURI |
Named graphs describing this resource:
The resource appears as object in 2 triples